Muzica Anilor: 80-90 Straina

Michael Jackson a fost mai mult decât un artist; a fost un eveniment planetar. Thriller (1982) rămâne cel mai bine vândut album din istorie. Videoclipurile sale au transformat muzica într-un spectacol cinematografic. Madonna a definit independența feminină. Piese ca Like a Virgin sau Material Girl erau imnuri ale unei generații care începea să respire consumul. Prince a adus un eroticism funky și o virtuozitate rar întâlnită.

Anii ’80 au fost și epoca de aur a rock-ului melodic. Bon Jovi cu Livin’ on a Prayer , Europe cu The Final Countdown , iar mai târziu Guns N’ Roses cu Sweet Child o’ Mine au creat imnuri care răsună și azi pe stadioane. Metalul a explodat cu Metallica (în varianta mai rapidă) și Iron Maiden. Nu trebuie uitați nici rockerii britanici precum Dire Straits ( Brothers in Arms ) sau Queen, care în 1985 au susținut la Live Aid ceea ce mulți numesc „cel mai mare concert din istorie”.

Odată cu Revoluția din 1989, barajul s-a rupt. Anii ’90 au însemnat o explozie de culoare și sunet. Posturile private de radio (Radio Contact, Radio 21) au început să difuzeze fără reținere tot ce era mai nou în topurile Billboard și UK Singles Chart. A fost momentul zero al globalizării muzicale pentru români. Dintr-o dată, un adolescent din București sau din Târgu Mureș putea asculta aceleași piese ca unul din New York sau Londra. Anii ’80 au fost deceniul excesului. În modă, culori neon și umeri supradimensionați; în muzică, sintetizatoare, tobe electronice (precum celebrele LinnDrum) și reverb la putere. Sunetul era curat, rece câteodată, dar incredibil de dansabil. muzica anilor 80-90 straina

Pentru că, așa cum cânta Queen în 1986: "The show must go on" . Și, în cazul acestor sunete magice, show-ul este departe de a se fi încheiat.

Acest articol este o călătorie în inima acelor sunete, o explorare a genurilor, artiștilor și tehnologiei care au transformat undele radio într-o adevărată coloană sonoră a unei generații. Pentru a înțelege impactul acestei muzici în România, trebuie să ne amintim contextul. În anii ’80, țara noastră trăia ultimii ani ai comunismului. Accesul la muzica occidentală era limitat, controlat și deseori interzis. În acest peisaj cenușiu, radiourile precum Radio Free Europe , Deutsche Welle sau Radio Luxembourg erau ferestre spre libertate. Cei care prindeau un semnal clar înregistrau cu sufletul la gură piese de la Madonna, Michael Jackson sau Queen pe casete audio, care apoi circulau ca pe vremea prohibiției. Michael Jackson a fost mai mult decât un

Paralel, Britpop-ul oferea o alternativă mai inteligentă, dar la fel de catchy: Oasis ( Wonderwall ), Blur ( Song 2 ) și Pulp au readus chitarele britanice în prim-plan.

Dacă anii ’70 au fost ai disco-ului pur, anii ’80 l-au rafinat. ABBA (deși formată în ’70) domina în continuare începutul deceniului. Apoi au venit synth-pop-ul: Depeche Mode ( Enjoy the Silence ), Pet Shop Boys ( West End Girls ) și A-ha ( Take on Me ), al cărui videoclip animat este o capodoperă. Genul New Wave a adus trupe precum The Cure (melancolie pură) și Duran Duran (lux și videoclipuri exotice). Partea III: Anii ’90 – De la Grunge la Eurodance și Backstreet Boys Anii ’90 au fost un deceniu al contradicțiilor sonore. A început cu o cămășă de forță flanelată și sfârșitul optimismului excesiv al anilor ’80, apoi a explodat în petrecere, dans și, din nou, un pop adolescentin curat. Madonna a definit independența feminină

A doua jumătate a anilor ’90 a fost dominată de ritmuri rapide și sintetizatoare fericite. Eurodance-ul a invadat Europa și implicit România. Trupe precum Snap! ( Rhythm is a Dancer ), Haddaway ( What is Love ), Culture Beat ( Mr. Vain ) și Corona ( The Rhythm of the Night ) umpleau discotecile. Era sunetul unei Europe care dansa fără griji.